In timpul pregatirii pentru olimpida de L.R

  Copilaria in vis

  Se face ziua . Soarele isi face loc printre multimea de nori si cu zambetul inainte spune candid “ Iertare , acum e randul meu sa fac atmosfera de vis . Arata ca un smarald coplesitor de nuante cromatice.
  Impozant , peisajul de un verde crud apasator , isi face si el aparitia , Alaturi de banutii de papadii “ ecumenice” care acopera dealul de smarald.
  Ea , o fetita stravezie din fire , o fata cu vise prelungite si nuante de culoare pe chip … Se gandeste , o cheama Carmen . Da , acest nume inseamna poezie . Are chipul atras de stele . Cu acei ochi ca de smarald si care stralucesc mereu la o adiere a soarelui prin fata ei .
  Tot ea , o fata a universului poetic si universal , nu este interesata de lumea contemporana.
  Si privind pe geam cum aburii se scurg parca dintr-o cascada cu roua , realizeza ca nu e tocmai o fata ca celelalte. Are ceva special ,Acel har al creatiei , hrana omeneasca si imbogatire a inspiratiei. 
  Totusi , tatal ei prinvind-o de sub lentilele de la ochelari , isi aminteste cate ceva de cand era ea mica. 
  Oriunde mergea , orice facea sip e orice punea mana se lumina. Dintr-o furnica , putea face o mare de furnici . Doar clipind . Dar acum tatal ei isi inchisese portile spre amintiri , punandu-si geana pe geana si facand loc nenumaratelor vise.
  Carmen , fata de care va povestisem se simtea trasa de ceva , un obiectiv .
  Fuge spre gradina de flori .
  Vede iarba , cruda cu nuante de verde care mai de care mai diferite. Se aseaza . Priveste ceasul acela de la mana , cu cifre romane si realizeaza cat de repede se pot misca acele acestuia . Ca intr-o calatorie vesnica. Dar parka din fiecare cifra se arata un zambet.
  Dar totusi lumea este un univers marunt , guvernat de legi care il transforma o provocare pentru oricine. 
  Sa uitam de griji . Carmen se simte cu adevarat o printesa in lumea basmului . Privirile ei candide se indreapta succinct catre acel cer , care a fost pictat cu nuante de turcuaz . Se regasetse in el . Isi vede propriile idei , propria inspiratie.
  Dar gandeste “ De ce oare asa zisul luceafar apare doar noaptea ? De ce nu isi face aparitia pe acest cer care priveste fara cusur in mii de zari”. Dar isi aminteste de tabloul eminescian “ Privea in zare cum pe mari “ , se gandeste cu desavarsire :” parka aveam in apropierea casei un clac. Da , chiar asa e , Era lacul “ dorintei “ asa supranimit de ea.
  Fuge sprinten printre firele crude si moliste de iarba . Ajunge in fata unui univers uitat de lume .
  Era o mare de apa , de culoare verde , in care cerul se oglindea si isi pieptana buclele norilor . 
  “ Privea in zare cum pe mari 
  Rasare si straluce 
  Pe miscatoarele carari 
  Corabii negre duce” 
  Era intr-un pur si simplu dans al imaginatiei . Vroia doar sa caute cheiia portii catre descoperire . O mare descoperire , in care numai ea avea cces . Aceleasi cuvinte si le repeta “ Luceafarule , tu cel care imi luminezi calea mereu , de ce nu vrei sa o faci si de fata cu prietenul tau , Soarele , esti sfielnic? Nu traiesti intr-un univers pierdut! 
  Se plimba pe malul lacului . Cu ochii cat mai injectati de oboseala crunta . Dar parca se simtea intr-un joc . E ra atrasa de peisaj . Se credea o opera clasica . O creatie a universului divin si lumii universale.
  Dar ea , tot nu a uitat de micul luceafar .
  Inca si acum astrul ceresr , mai tanar ca niciodata isi revarsase aurul antic peste natura. 
  Undeva in apropierea ei zarise ceva . Era pe cer. O caleasca cu sapte unicorni si o zana care arata ca soarele dar mult mai luminoasa . Era o creatie magica a naturii . O esarfa dansatoare plina de sclipici .
  Carmen , nu isi putea lua ochii de pe acea zana magica . 
  Dar intr-o clipa , parca e rapita de stele si dusa departe . Se aude de dupa copaci un fosnet de rochie de matase . 
  Era chiar zana , Avea un chip de tei , miroasea in toata padurea . Nimeni nu-si putea lua ochii de pe ea. Era de-a dreptul incantatoare. 
- Buna zana cereasca! Spun eu 
- Buna , Copilarie , regina a tuturor!
- Am venit aici in lumea ta , zano ! Nu sunt un intrus , nu ?
- Desigur ca nu !
- Sti ce avem noi doua in comun?
- Amandoua suntem dorite de toti “ Copilaria si Frumusetea” 
- Ai dreptate . Sa nu uiti niciodata : “ cand un copil se roaga , toti ingerii canta si Maica Preasfanta il binecuvanteaza . Doar copii si florile stiu sa rada inocent si pur .
- Copii plang , dar florile?
- Cand un copil plange , plang stele si sori si fluturii plang peste flori.
- Copii –flori , flori – copii minuni din “ corolla de minuni a lumii” 
- Te-a mai invatat si altceva Lucian Blaga ? 
- M-a indemnat “ Copilo , pune-ti mainile pe genunchii mei “ si mi-a zis “ Copilaria e singurul bine , izvor a toate , prin tot anotimpul , prin toti anii , sub toate punctele cardinale”.
- Dar totusi , copilaria e trecatroare , nu?
- Pui de om , plin de intrebari , sa sti ca exista flori care nu se ofilesc . In sufletul omului se rasadesc si toata viata infloresc.
- Spune-mi te rog cum se numesc?
- Sinceritatea , modestia , incredrea si omenia , iertarea blanda , credinta si recunostinta.
- S- a trezit din vis ! Era intr-un univers paralel “ Vis – Realitate “ . S-a uitat pe geam “ Doamne , inteleg minunile tale” !
  Am ingenunchiat in fata hotarului si m-am rugat :
  “ O timp nu fi hain
  Mai lasa-ma sa fiu copil 
  Macar ….putin ! 
  Sa am o casa cu parinti si cu bunici 
  Copilarie , coltul meu de rai , 
  Te rog , Mai stai …”

   

- SFARSIT-
- 
Elev : Barth Denisa 
Clasa a VI-a A
Scoala : C.N “ Iancu de Hunedoara”

Ne sprijinim de viata!

Astazi m-am hotarat sa nu scriu despre un subiect anume... sa dezbat mai multe asa cum am facut si cu " REINTOARCEREA " . Am vorbit despre dragoste si adolescenta... probabil  ca as vrea sa aflu de la voi ce v-ar interesa sa aflati ... 

Am sa incep cu ce se intampla cu noi , oamneii.

Viata e scurta si se spune " Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima" . Total adevarat. Incep sa cred ca viata e asa de cruda , dar  e si frumoasa. Cand vezi ca mii de oameni pier asa fara nici un rost iti vine sa crezi ca totul e pierdut. Dar cand te gandesti ca altii se nasc si duc o viata mai departe , iti trece sentimentul de neincredere si esti al fel de fericit ca adineaori. Vorbeam cu prietena mea cea mai buna , despre cum vom fi noi cand vom fi mari . " Ce crezi , ca noi vom trai cu o tehnologie avansata , cu multe ecrane touch screen si vom depinde doar de touch screen ? Ne vom misca cu viteza soarelui?" Eu raspund nedumerita si fara precizie :  daca vrei , viata ta de adult poate sa inceapa de la orice varsta , chiar si cand esti in pragul copilariei. E simplu : trebuie doar sa iti imaginezi cum ai arata tu ca adult. Cu principii si obligatii.... dar sa nu uitam de greutati... Eu cred ca trebuie sa o luam mai usor cu gandurile acestea parca depasite pentru noi... si sa ne bucuram de anii care ii avem in fata " Sunt sigura ca atunci cand vom deveni adulti , sigur vom dori sa intoarcem timpul si sa ne strecuram iar prin anii copilariei ,  dragi noua. "

As vrea sa calatoresc , mult si bine si  sa traversez Atlanticul  , sa ma intalnesc cu preistoria si sa traiesc acele vremuri simple ... in care nu exista aragaz , mancarea fiind facuta pe foc cu lemne , unde nu exista Mess si Internet. Unde se traia foarte sanatos .

Mi-am adus aminte ca ce am scris mai sus e doar un simplu vis , din care ma trezesc buimaca uneori ... Si simt ca imi mai fuge pamantul de sub picioare cand ma gandesc ca in viitor o sa avem puteri supramagice si o sa zburam ca fluturii si altele... de care nu prea imi face placere sa va vorbesc.

Sunt total confuza as vrea sa scriu foarte mult sa nu va parasesc , dar nu vreau sa va plictisesc , de zilele viitoare o sa caut subiecte cat mai interesante, cu care sa va captez  atentia . Deja este tarziu sa mai dezbat subiecte total aiurea cum ar fi ca mi-as dori sa avem alt presedinte , sau ca mi-as dor atunci cand merg pe strada sa nu dau de mii de cocalari care striga dupa tine , mi-as dor sa fie exact ca in America , libertate in drepturi si in stiluri dar si libertate in ganduri.

Va multumesc din nou pentru atentie si ne mai auzim cu alte subiecte , as vrea sa imi propuneti si voi ceva. Multumesc.

M-am reintors , cu forte proaspete!

Imi cer mii de scuze , ca de o vreme buna am ezitat sa va mai scriu ... sa va mai soptesc bune si rele. Probabil ca zilele s-au scurs atat de repede incat nu mi-am dat seama....In tot acest timp am invatat destule. Am luat vacanta mult asteptata , a trecut si ziua Andrei...( best friend) ... si iata-ma aici , in fata unui ecran atat de luminos incat imi doboara ochii si ma provoaca la cateva clipiri lente , aproape inlacrimate din cauza oboselii si melodiilor fredonate de Emiliana Torrini . 

 Incep sa ma documentez cat mai mult despre viata , despre ce este ea capabila si de ce nu suntem nemuritori , de ce toti ne-am nascut diferiti in sentimente si opinii... Sunt confuza in aceasta privinta ... si incerc sa ma destainui.

Am aflat ca micul nostru creier , care e defapt foarte mare cuprinde doua emisfere , de care avem totala nevoie . Emisfera stanga cuprinde ratiunea  - ceea ce gandim logic si realist. Dar mai avem o emisfera : emisfera dreapta . Sunteti curiosi ce se ascunde aici? Micii mei curiosi , emisfera dreata cuprinde sentimentele noastre , sentimentele de dragoste.... reprezentative varstei noastre. Aici mai sunt acei "fluturasi din burtica " cu care ne-am obisnuit de la o vreme...

Sa stiti ca si la mine au aparut acesti fluturasi ... cred ca sunt foarte numerosi avand in vedere emotiile prin care trec de fiecare data cand sunt invadata de gandurile la perosana pe care o plac. Si totusi ma gandesc . Dragostea mea fata de persoana implicata , e de prisos ... Suntem prea mici sa ne gandim la dragoste... dar totusi fara ea , cum ne-ar mai creste sentimentele , cum ce le-am mai putea  hrani ? 

Aceasta este o problema avand in vedere ca multi se indragostesc foarte devreme si apoi e foarte tarziu sa se intoarca inapoi ... Aici ii lasam pe cei priceputi sa vorbeasca. 

Avand in vedere sentimentele si problemele despartirilor cat mai dese , nu putem sa dam niste sfaturi mai bune , decat  : " Trebuie sa treci peste asta , ca si cum ar fi o vara si apare toamna . Adu-ti aminte ca totul e trecator , si incearca sa il uiti!" Au dreptate toti cei care spun asta , dar niciodata nu se gandesc ca oamenii si-o fac cu mana lor...Nu mai insist pe acest subiect .

Multumesc celor care si-au pus rabdarea la dispozitie pentru a citi aproximativ cateva randuri care cine stie ... poate ne vor ajuta vreodata! 

P.S : Sunteti foarte rabdatori!