Ceea ce pare frumos , poate fi o iluzie ...

|

Hei ! O sa incep bineinteles cu scuzele mele... imi pare rau ca nu am putut sa va impartasesc cateva dintre lucrurile prin care am trecut zi de zi. Dar o voi face azi , amintindu-mi ca totusi si acest blog face parte din viata mea.
Bineinteles ca am sarbatorit Pastele , bineinteles ca am facut tot ce am vrut in vacanta , bineinteles ca a inceput scoala si suntem din nou stresati... Dar toate trec , poate prea repede... in aceasta perioada a adolescentei noastre suntem presati de prea multe lucruri si poate totusi ar trebui sa avem un refugiu , o spun din propria perspectiva deoarece simt cum cerul coboara uneori si e ca o povara pe umerii mei , incerc sa il imping in sus si depun foarte mult efort pentru a scapa de el, vorbesc la figurat pentru a va da seama ca suntem adolescenti si ne este greu . Pun pariu ca ati simtit vreodata ca nu va intelege nimeni si ca ati vrea sa fiti doar voi , in propria lume. Gandim avansat pentru ca aceasta "Noua Lume" cum imi place mie sa o numesc , ofera prea multa extravaganta si vad cu ochii mei , ingrozita , faptul ca aceasta lume cu putine ramasite din "Lumea Veche" , se duce departe... Unde? Nu stim..Se pare ca noi oamenii suntem intrusi si lumea este ceva care ar putea sa ne salveze uneori . De ce tot mai multi tineri se depasesc pe ei insisi ? De ce nu vor sa para mai mult decat sunt?! Accepta sa inceapa o noua viata si cand au realizat ca e gresit , nu mai au cum sa se intoarca inapoi.
Dar , pe langa probleme cu propria persoana , pot exista probleme si cu persoana de langa tine , daca este bineinteles. Cunosc persoane care din copii au ajuns adulti , chiar la 13-14 ani , pentru ca au hotarat sa-si ia viata in propria palma si sa plece spre meleagurile durerilor de cap ,a stresului , crezand ca astfel vor scapa de problemele adolescentei. Sunt de acord , au prieten/prietena , isi distrug cei mai frumosi ani ai copilariei , crezand ca dragostea e ca un norisor de puf . Cand ajung sa realizeze ca de fapt nu e asa? Niciodata . Nu vor realiza , deoarece mintea lor e mult prea frageda si asa cum o obisnuiesti de mic , asa continua sa fie intreaga viata... Nu stiu de ce am simtit ca trebuie sa scriu despre adolescenta , probabil aveam nevoie sa ma confesez voua , alti adolescenti care poate treceti prin aceleasi lucruri .Daca , sunteti presati de ceva , incercati sa lasati un comentariu la acest post si sa ne ajutam reciproc pentru ca uneori credem ca putem sa ne rezolvam singuri problemele , dar fiind mai multi , sigur fiecare dintre noi va fi degajat ... si incercati sa va lasati purtati de anii vostri , pentru ca si eu am fost sfatuita sa fac asta si ma bucur de acesti ani , mai mult ca niciodata

Tresarire...moment....virtute!

|
Nu realiza nimic pe moment , traieste momentul! Adu-ti aminte ca ochii vad , au capacitate mare de a stoca imagini , vrute sau nevrute.Nu înghiti în sec , nu-ti simti respiratia , gândeste-te la tine. Niciodata nu m-am gândit la ceea ce as putea face cu tresaririle mele din vise. Ce se întâmpla de fapt? Omniscienta stie. Nu o putem întreba . Încercam în zadar. Camufleaza-ti întrebarile pentru ca efectiv nu ai ce sa schimbi la viata de zi cu zi. Multumete-te din putin. Nu încerca sa constrangi ceea ce ai! Visasem într-o seara ca nimeni nu mi se putea împotrivi , eram ca o persoana atotstiutoare. Dar la ce sunt bune aceste simtiri , eventuale degajari si totodata dorinte? În speranta ca putem schimba lumea , daca nu putem în realitate , macar cu gândul... pentru a putea simti într-adevar visul, de fapt , pentru a-l trai . Propria mea nehotarâre ma determina sa renunt la scopul initial. Înca nu stiu unde as vrea sa ajung , sau ce am vrut sa va transmit prin mesajul acesta. Încearca sa-ti descrii propria poveste a primului tau moment de furie... adu-ti aminte când erai stresat si cum rezolvai situatiile... alege momentul oportun !

" O padure este , ca sa folosesc o metafora a lui Borges ..., o gradina cu multe carari ce se difurca".
Chiar si atunci când într-o padure , nu exista poteci trasate, oricine îsi poate trasa propriul parcurs, hotarând sa o ia la dreapta sau la stânga , de la un anumit copac , si tot asa , facând câte o alegere la fiecare copac întâlnit în cale. Eu sunt în masura sa fac la fiecare pas o alegere , alegerea de a fi sigur în foartele proprii!