In seara aceasta , simt cerul mai aproape de mine si am impresia ca cele cateva stele care s-au agatat de matasea vazduhului isi picura argintul printre genele mele.
Ma gandesc ... Uneori , oamenii si mai ales adolescentii traiesc intr-un fel de letargie , de depresie. Problemele inchipuite ne intuneca mintea si nu ne lasa sa ne bucuram de cei mai frumosi ani din viata. Sa va spun o poveste adevarata. Era odata o fata vesela , care se bucura de fiecare lucru marunt. Cu timpul , a devenit tot mai trista. Traia departe de colegi, de prieteni si nimeni nu intelegea de ce. Era cuprinsa de probleme si griji , dar nimeni nu stia ce anume. Plangea mereu si depresia ii intunesca privirea. Intr-o zi , in timp ce plangea a gasit o carte de versuri , o poezie frumoasa din care imi amintesc doar atat : " In varful copacului Tau sunt o floare ...( Pe cea mai inalta ramura a lumii )". Atunci ea si-a dat seama ca Dumnezeu ne iubeste pe toti si noi trebuie sa fim fericiti , sa stim sa ne bucuram de fiecare sansa pe care o rezerva viata. Nu e interesant sa fii suparat, nici macar din plictiseala , ci mai bine sa fii impacat cu tine insuti si nu te vei plictisi niciodata ... Din moment ce si tu esti aici , inseamna ca esti in "varf" , ca esti talentata si de asta trebuie sa fii fericita. Fata aceea eram eu . Abia curand mi-am dat seama ca am gresit . Supararea nu impresioneaza pe nimeni . Cand cauti motive sa fii nefericit le vei gasi intodeauna , dar trebuie doar sa te gandesti ca tu esti fericita , fara sa mai cauti alte motive . Aceasta poezie mi-a schimbat viata si sper sa ti-o schimb si tie...
