O scrisoare pierduta...

Nimic din ceea ce poti visa , nimic din gandul ca maine va fi mai bine , acum totul depinde de tine , sau probabil singurul motiv al tau e ca dragostea iti da o ultima speranta. E adevarat . Simtim ca nu mai putem sa ne adunam puterile si sa zambim ...indiferent de locul pe care il ocupi. Esti carismatic , imi povestesti mereu despre dorinta de a ajunge la apogeul propriei tale existente... Esti imatur , nu realizezi ca viata iti danseaza prin piele , provocandu-ti o succesiune de convulsii slabe insotite de frig. Esti cast cand vine vorba de dragostea ta fata de mine... Nu recunosti nimic din ceea ce ai vrea sa exprimi. Ma duci de fiecare data cu gandul departe ... doar tu m-ai invatat sa cred ca dradostea iti da o ultima speranta . Gandeste-te bine ! Fie-ti frica de ceea ce simti... dar nu lasa fiorul sa treaca dincolo de puterile tale , adu-ti aminte de mine ca o esarfa pierduta in sertar... dar cand ma scoti din sertar , o pulbere magica te invaluie in mister si ma simti aproape.