E atat de tarziu si nu stiu ce sa mai fac sa pot sa adorm. M-am hotarat sa scriu pe blog in speranta ca ma voi elibera de anumite ganduri. Sunt intr-o perioada de respiro, dar in acelasi timp sunt si plictisita de anumite lucruri. M-am gandit ca poate e ceva in interiorul meu , ce ar vrea sa spuna tot ce simte... dar se abtine de fiecare data . Incerc mereu sa o incurajez sa spuna ce o macina , dar se priveaza de restul persoanelor. Sunt eu , cea care are nevoie de ajutor sa se exprime in legautra cu sentimentul ei de dragoste profunda. Dau o lupta cu mine insami si nu stiu ce sa fac sa ma salvez. Pe zi ce trece sentimentele mele devin din ce in ce mai profunde pentru el si simt ca aceasta dragoste se transforma treptat intr-un drog. O doza destul de mica , dar sufiecienta sa imi redea fericirea. Zambesc , visez , simt. Te iubesc. Sau poate doar cred asta?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu